Orphans of the Storm

>> sâmbătă, 9 ianuarie 2010

Filmul mut versiunea restaurată: Cele două orfeline / Orphans of the Storm poate intra cu generozitate în căsuţa foarte încăpătoare a melodramei, fiind inspirat de altfel de o piesă franţuzească de secol XIX, scrisă de Adolphe Philippe Dennery şi Eugene Cormon, prototip al poveştilor de acest gen, ecranizată cu succes şi în anii 1915, 1933 şi 1955. La rîndul său, piesa foloseşte masiv material din cărţile Poveste despre două oraşe de Charles Dickens şi Revoluţia Franceză de Thomas Carlyle.



Într-adevăr, în timpul Revoluţiei Franceze, două surori sunt crunt separate de soartă: una dintre ele, oarbă şi neajutorată, este crescută de către hoţi, iar cealaltă, inocentă la rîndul ei, este victima unor aristocraţi depravaţi şi dedaţi oricărui fel de plăceri. Ca în orice melodramă/foileton/telenovelă care se respectă, ele se vor reuni în final şi, după o cursă teribilă, Lillian Gish va fi salvată de la a-şi pierde capul prin ghilotinare.



Canavaua epică este şi un pretext pentru a face să defileze figuri istorice, precum Danton, şi evenimente extrem de dramatice, cum ar fi căderea Bastiliei, Teroarea ş.a. Ne putem gîndi că Griffith îşi dăduse măsura pentru astfel de reconstituiri, împănate cu meditaţii asupra sensului istoriei şi a cruzimii omului faţă de semenul său, o dată cu Intoleranţă, turnat cu cinci ani mai devreme, dar, cum spuneam, aici, în Orfeline, melodrama copleşeşte totul, orice demonstraţie filozofico-politică fiind înecată din start de “şerbetul” gros făcut să ude batistele doamnelor, domnişoarelor şi chiar domnilor din vremea aceea.



Totuşi, în mod paradoxal, filmul lui Griffith nu a avut succes financiar, în anul în care, numai în New York, piesa originală era jucată în teatre de limba chineză, germană, idiş şi italiană ! Nu ne putem da seama cum durata, destul de lungă 2 ore şi 5 minute, a influenţat acest lucru.



A fost ultimul film făcut împreună de surorile Gish şi ultimul pe care Lillian Gish l-a turnat cu Griffith, punct final al unei liste destul de lungi. Actriţa a continuat însă să joace pînă în 1987, cînd avea 91 de ani, şi a murit în 1993, la vîrsta de 97 de ani! În ceea ce-l priveşte pe David Wark Griffith (1875-1948), el este unanim considerat drept adevăratul creator al limbajului cinematografic, mai toate inovaţiile, tehnice, dar în primul rînd artistice, ulterioare aflîndu-se in nuce în filmele lui.



După ce, între 1895 şi 1910, în Franţa, Lumière şi Méliès imprimă cele două direcţii pe care va merge cinematograful cît va exista el: realismul şi fantasticul, redarea, mai mult sau mai puţin documentară, a realităţii şi trucajul de artă, în următoarele două decenii este rîndul lui Griffith să-şi creeze filmele, dîndu-i noii arte principalele mijloace de expresie: decupajul şi montajul, iar celorlalţi regizori să preia şi să ducă mai departe această moştenire.



Viziunea ca om şi ca artist a regizorului se exprimă în primul rînd în cele două capodopere ale sale, filme de amplă respiraţie: Naşterea unei naţiuni (1915) şi Intoleranţă (1916). Cel supranumit “părintele cinematografului” a fost distins în 1935 cu un Premiu Oscar onorific, recunoaştere a faptului că, dacă el nu ar fi existat, naşterea noii arte ar fi fost cu mult, mult mai dificilă.

Sursa: LiterNet

Read more...

Helen Keller şi Anne Sullivan

>> vineri, 25 decembrie 2009

New England Historic Genealogical Society din Boston a dat publicităţii o fotografie descoperită de cercetători, care o înfăţişează pe Helen Keller, la numai 8 ani, alături de profesoara sa, Anne Sullivan. Fotografia a fost realizată în iulie 1888 şi este cea mai veche în care cele două renumite femei apar împreună. În ciuda faptului că nu vedea şi nu auzea, Helen Keller a publicat 12 cărţi şi numeroase articole, implicându-se şi în activităţi sociale şi politice, iar Anne Sullivan i-a fost sprijin toată viaţa.




Sursa: Citatepedia - Blog

Read more...

Vasile Voiculescu - Un poet printre sfinţi

>> marți, 15 decembrie 2009

Văzându-l pe stradă, în apropiere de Patriarhia Română, un copil ar fi exclamat: "Mamă, uite-l pe Iisus Hristos!". Era bătrânul poet, cu părul nins de greutăţile temniţei, cu umerii plini de povara metaforelor despre dumnezeire, cu pieptul plin de invizibile decoraţii îngereşti pentru viaţa de medic ...



După o viaţă de luptă cu boala şi mizeria altora, ajuns la vârsta venerabilă de 74 de ani, poetul a fost arestat şi condamant pentru poeziile sale cu caracter religios pe care le citea în grupul Rugul Aprins de la Mănăstirea Antim. De altfel, întreg grupul a fost arestat atunci, în 1958. Era văduv, soţia pe care o iubise enorm, Maria Mittescu, murise în 1946. Caietul cu poeme religioase i-a fost confiscat de Securitate şi adus ca probă la interogatoriu. Blajinul scriitor, adevărată figură de pateric, a fost obligat să declare: "Începând din anul 1947 şi până în prezent, eu am scris mai multe poezii cu conţinut mistic religios, de îndemn la o viaţă duhovnicească, de rupere de viaţă, care prin interpretare au caracter duşmănos faţă de regim". (Marius Oprea, "Advărata călătorie a lui Zahei. Ultimii ani ai lui V. Voiculescu şi taina Rugului Aprins", Humanitas).

Read more...

Viaţa începe vineri ...

>> duminică, 13 decembrie 2009

Fragment în lectura lui Gabriel Liiceanu din “Cuvânt înainte” la volumul “Viaţa începe vineri” de Ioana Pârvulescu, apărut recent la Editura Humanitas.

Read more...

Stanley Kubrick – A life in pictures

>> vineri, 4 decembrie 2009

Stanley Kubrick (n. 26 iulie 1928, d. 7 martie 1999) a fost un regizor, scenarist şi producător de film American, câştigător al Premiului Oscar, care a locuit în Anglia în ultimii 40 de ani ai carierei sale. Kubrick a fost recunoscut pentru grija cu care îşi alegea subiectele, metoda lentă de a lucra, varietatea de genuri pe care le-a abordat şi perfecţionismul său.




Kubrick este de asemenea recunoscut ca unul dintre cei mai inovativi şi influenţi regizori de film din istoria cinematografică. A regizat o serie de filme foarte apreciate, adesea controversate, filme care au fost percepute ca o reflexie a naturii sale obsesive şi perfecţioniste. Filmele sale sunt caracterizate de prezenţa elementelor de suprarealism, expresionism dar şi a unui pesimism ironic, fiind totodată şi unele dintre “cele mai originale, provocative şi vizionare făcute vreodată”. Şapte dintre cele şaisprezece filme ale sale realizate ca regizor sunt prezente în lista IMDb Top 250.

Sursa: Wikipedia

Read more...

Katherine Mansfield

Katherine Mansfield : “Moartea care mă apasă”




Jurnal (1910 – 1922)

Duminică, dimineaţa ! Şi încă o duminică … Plouă şi astăzi – e o ploaie sâcâitoare ce pare fără sfârşit, trenând de la o zi la alta. Terminând de scris, am coborât la cină; înghiţisem un strop de supă când bătrânul doctor, care stătea lângă mine, îmi spuse: ” Te rog, du-te imediat în pat ” … I-am urmat sfatul, docilă ca un mieluşel; am luat şi o cană cu lapte. A urmat o noapte de agonie. Când am crezut că s-a făcut dimineaţă am aprins o lumînare, să văd cât e ceasul; ei bine, era doar dousăprezece fără un sfert ! Acum ştiu bine ce înseamnă să rezişti tentaţiei de a lua un somnifer. Aveam pe noptieră, lângă pat, veronal. Uitarea – somnul adânc – atât de mult râvnită ! Totuşi nu l-am luat. M-am sculat şi m-am îmbrăcat …

22 Martie Am mers la Albert Hall cu B.C. Un concert prost şi plicticos. Cu toate astea, cred că mai bine mă simt printre cei care iubesc muzica decât printre alţii, se pare că aici e viaţa mea. Un violonist (foarte departe de mine) m-a salutat înclinând capul, părul îi crescuse ca şi lui G, imaginea asta mi-a sugerat gândurile de mai sus. Ar trebui să fiu în stare să scriu frumos despre aceşti oameni …

23 Martie Când rămân singură, mă simt oarecum deprimată. Dacă nu ar fi apărut J. în viaţa mea, aş fi trăit singură. Plouă, am răcit, şi focul nu mai arde. Afară vrăbiuţele ciripesc ca nişte puişori de găină. O, Doamne ! Sunetul ăsta îmi aminteşte de cu totul altceva ! Un soare cald, nişte mingi mici, galbene şi drăgălaşe, rostogolindu-se prin iarbă, şi Sheenan, care îmi întinde un pui micuţ înfăşurat cu o cârpă, să-l duc lîngă focul din bucătărie …

4 Aprilie (…) Dar niciodată nu am mai avut o zi aşa de îngrozitoare. Groaznic de însingurată. Se pare că numai ironia mi se potriveşte pentru scris. Cum încerc să descriu şi lucruri frumoase, totul se diluează în dulcegărie. Dar, în acelşi timp, mi-e frică să folosesc satira, şi uite aşa stiloul nu aşterne nimic pe hîrtie …

5 Aprilie Nicio altă pasăre nu stă în copac cu atâta semeţie ca porumbelul. El pare plasat acolo de Domnul însuşi. Cerul era de-un albastru mătăsos, cu pete albe, iar soarele strălucea printre frunze. Totuşi, copiii amărâţi şi gârboviţi mă fac să-l iubesc mai puţin pe Dumnezeu …

30 August Cred că mâine vom pleca la Cornwall. Mi-am recitit jurnalul. Spune-mi, există Dumnezeu ? Mă simt foarte bătrână în seara asta. Ah, ce bine-ar fi dacă aş avea pe cineva cu mine, care să mă iubească, să mă aline şi să-mi alunge gîndurile negre …

Read more...

Garbo

>> joi, 19 noiembrie 2009

“Greta Garbo, cu enigmatica ei materialitate, cu insociabilitatea ei misterioasă, reprezintă frumuseţea zadarnică, frumuseţea care se refuză posesiunii altora şi nici ea nu urmareşte posesiunea nimănui. Este prea delicată, prea fără apărare, ca să nu fie ea însăşi mereu recipientul tuturor durerilor, tuturor suferinţelor.” Franz Blei





Misterioasa actriţă Greta Garbo a primit de-a lungul timpului premii importante ca: Oscarul din 1995, pentru performanţa sa actoricească remarcabilă, Cartea Recodurilor a numit-o cea mai frumoasă femeie de pe pământ, iar Institutul American de Film i-a oferit un frumos loc cinci, într-un top al celor mai de succes actrie.

Vreau să fiu actriţă !


Cariera ei a început cu nişte reclame în ziar, a urmat un clip publicitar (pentru magazinul în care lucra) şi această experienţă a facut-o să-şi dea seama că asta îşi doreşte să facă cu viaţa ei. Să fie actriţă ! Norocul a fost de partea ei atunci când clipul a fost vizionat de regizorul Eric Petscher. El a cooptat-o în filmul ” Peter The Tramp ” (1922).





Din 1922 şi pâna în 1924 a studiat la prestigiosul teatru Royal Dramatic din Stockholm, unde Mauritz Stiller a instruit-o în arta tehnicilor de cinema şi i-a oferit numele de scena – Greta Garbo (numele ei real era Greta Lovisa Gustafsson).



De-a lungul carierei a realizat 27 de filme, iar cele mai aplaudate au fost: Romance, Anna Christie, Grand Hotel, Anna Karenina, Flesh and the Devil, Camille si Ninotchka. Sunt cateva din filmele pentru care a primit nominalizari la categoria “cea mai bună actriţă”.

Relaţii tumultuoase …

Cea mai cunoscută relaţie a celebrei actriţe a fost cu actorul John Gilbert, relaţie ce a luat foc pe platourile de filmare a dramei “Flesh and the Devil”. Scenele de dragoste filmate la lumina caldă a lumânărilor, au fost un răsunet în lumea filmului. Era prima dată când într-un film un cuplu se “săruta cu gura întredeschisă”.



Atât John, cât şi editorul suedez Lars Saxon au cerut-o în căsătorie, dar Greta a considerat că: “probabil voi rămâne celibatară toată viaţa mea. Soţie este un cuvânt foarte urât !”

De-a lungul timpului Greta Garbo a fost acuzată de lesbianism. Presa din vremea aceea nu s-a sfiit să o cupleze cu actriţe ca Marlene Dietrich, Tallulah Bankhead, Eva Le Gallienne, Joan Crawford, Louise Brooks sau Ona Munson. Dar cea care i-a marcat cu adevărat existenţa a fost Mimi Pollak. Se pare că diva a rămas toată viaţa obsedată de ea – care deşi se măritase la acea vreme – a primit de la colega sa de şcoală o scrisoare, în 1928, în care Garbo scria: “visez să te vad şi să descopăr dacă îţi mai pasă de mine. Te iubesc, mică Mimosa”.



Corespondenţa dintre Greta Garbo şi Pollak a durat 60 de ani, dar fără niciun deznodământ fericit.Dacă la începutul cariereri Greta Garbo iubea publicitatea de orice fel, cu timpul lucrurile s-au schimbat drastic. Nu îi plăcea să dea autografe, să participe la premierele filmelor sau să stea de vorbă cu fanii ei. Dacă întrebi orice fan Greta Garbo care era trăsătură care o definea, vor striga toţi în cor: MISTERUL ! A preferat să-şi ţină viaţa particulară departe de ochii oamenilor şi avea o replică constantă:



“Vreau să fiu lăsată în pace, vreau să fiu singură !”

Regina îngheţată şi-a petrecut ultimii treizeci de ani din viaţă singură la New York. În ultimul an, ca şi cum ar fi simţit că sfârşitul îi este aproape, a început să-şi scrie biografia. Chiar şi după moarte, filmele ei şi-au păstrat un loc aparte în istoria cinematografiei şi rămân nişte comori nepreţuite ale celei de-a şaptea arte.

Read more...

Geometria feminină

>> luni, 21 septembrie 2009

Sascha Hüttenhain Photography


Read more...

Riga Crypto si Lapona Enigel

>> sâmbătă, 8 august 2009

Riga Crypto si Lapona Enigel

Ion Barbu







Menestrel trist, mai aburit
Ca vinul vechi ciocnit la nuntă,
De cuscrul mare dăruit
Cu pungi, panglici, beteli cu funtă,

Mult îndărătnic menestrel,
Un cântec larg tot mai încearcă,
Zi-mi de lapona Enigel
Şi Crypto, regele-ciupearcă !

- Nuntaş fruntaş !
Ospăţul tău limba mi-a fript-o,
Dar, cântecul, tot zice-l-aş,
Cu Enigel şi riga Crypto.

- Zi-l menestrel !
Cu foc l-ai zis acum o vară;
Azi zi-mi-l strâns, încetinel,
La spartul nunţii, în cămară.

Des cercetat de pădureţi
În pat de râu şi-n humă unsă,
Împărăţea peste bureţi
Crai Crypto, inimă ascunsă,

La vecinic tron, de rouă parcă !
Dar printre ei bârfeau bureţii
De-o vrăjitoare mânătarcă,
De la fântâna tinereţii.

Şi răi ghioci şi toporaşi
Din gropi ieşeau să-l ocărască,
Sterp îl făceau şi nărăvaş,
Că nu voia să înflorească.

În ţări de gheaţă urgisită,
Pe-acelaşi timp trăia cu el,
Laponă mică, liniştită,
Cu piei, pre nume Enigel.

De la iernat, la păşunat,
În noul an, să-şi ducă renii,
Prin aer ud, tot mai la sud,
Ea poposi pe muşchiul crud
La Crypto, mirele poienii.

Pe trei covoare de răcoare
Lin adormi, torcând verdeaţă:
Când lângă sân, un rigă spân,
Cu eunucul lui bătrân,
Veni s-o-mbie, cu dulceaţă:

- Enigel, Enigel,
Ţi-am adus dulceaţă, iacă.
Uite fragi, ţie dragi,
Ia-i şi toarnă-i în puiacă.

- Rigă spân, de la sân,
Mulţumesc Dumitale.
Eu mă duc să culeg
Fragii fragezi, mai la vale.

-Enigel, Enigel,
Scade noaptea, ies lumine,
Dacă pleci să culegi,
Începi, rogu-te, cu mine.

-Te-aş culege, rigă blând …
Zorile încep să joace
Şi eşti umed şi plăpând:
Teamă mi-e, te frângi curând,
Lasă – Aşteaptă de te coace.

-Să mă coc, Enigel,
Mult aş vrea, dar vezi, de soare,
Visuri sute, de măcel,
Mă despart. E roşu, mare,
Pete are fel de fel;
Lasă-l, uită-l, Enigel,
În somn fraged şi răcoare.

- Rigă Crypto, rigă Crypto,
Ca o lamă de blestem
Vorba-n inimă-ai înfipt-o!
Eu de umbră mult mă tem,

Că dacă-n iarnă sunt făcută,
Şi ursul alb mi-e vărul drept,
Din umbra deasă, desfăcută,
Mă-nchin la soarele-nţelept.

La lămpi de gheaţă, supt zăpezi,
Tot polul meu un vis visează.
Greu taler scump cu margini verzi
De aur, visu-i cercetează.

Mă-nchin la soarele-nţelept,
Că sufletu-i fântână-n piept,
Şi roata albă mi-e stăpână,
Ce zace-n sufletul-fântână.

La soare, roata se măreşte;
La umbră, numai carnea creşte
Şi somn e carnea, se dezumflă,
Dar vânt şi umbră iar o umflă…

Frumos vorbi şi subţirel
Lapona dreaptă, Enigel,
Dar timpul, vezi, nu adăsta,
Iar soarele acuma sta
Svârlit în sus, ca un inel.

- Plângi, preacuminte Enigel!
Lui Crypto, regele-ciupearcă.
Lumina iute cum să-i placă?
El se desface uşurel
De Enigel,
De partea umbrei moi, să treacă …

Dar soarele, aprins inel,
Se oglindi adânc în el;
De zece ori, fără sfială,
Se oglindi în pielea-i cheală.

Şi sucul dulce înăcreşte!
Ascunsa-i inimă plesneşte,
Spre zece vii peceţi de semn,
Venin şi roşu untdelemn
Mustesc din funduri de blestem;

Că-i greu mult soare să îndure
Ciupearcă crudă de pădure,
Că sufletul nu e fântână
Decât la om, fiară bătrână,
Iar la făptură mai firavă
Pahar e gândul, cu otravă,

Ca la nebunul rigă Crypto,
Ce focul inima i-a fript-o,
De a rămas să rătăcească
Cu altă faţă, mai crăiască:

Cu Laurul-Balaurul,
Să toarne-n lume aurul,
Să-l toace, gol la drum să iasă,
Cu măsălariţa-mireasă,
Să-i ţie de împărăteasă.

Read more...

Yann Tiersen

>> duminică, 2 august 2009

Dansul ninsorii , al ploii , al razelor de soare , al firelor de ceaţă , bucurie , clasic , elegant , nou , neconvenţional , vintage , o revărsare a fricilor , nepăsărilor , mizeriilor şi a frustrărilor ... cel mai delicat , cel mai visător , cel mai suav , cel mai netemător , neîntrerupt ...



Read more...


MusicPlaylistRingtones
Create a playlist at MixPod.com

  © Blogger templates Romantico by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP